Ce
este " Oameni si cruci" ? Un studiu etnografic, un
fotoreportaj sau altceva...?
„Oameni si Cruci” nu este un studiu (cu atât
mai puțin unul etnografic) și nici măcar un
fotoreportaj (materialul nu surprinde fapte deosebite, evenimente sau
întâmplări). „Oameni și cruci” ar putea fi o
meditație asupra unui fenomen banal în sine- modernizarea
accelerată și fără repere a unei societăți.
Proiectul ilustrează discret, pornind de la un detaliu aparent nesemnificativ
în viața Maramureșului, (troițele
de la marginea drumului), transformarea rapidă,
ireversibilă a unei societăți patriarhale, într-o
societate pseudomodernă, asimilată superficial din perspectivele unui
proletariat dezrădăcinat de locurile de baștină. Poate că „Oameni și
Cruci” este mai degrabă o meditatie cu morala următoare: cei chemați
să lucreze la păstrarea ființei acestui neam, sunt de
fapt primii care ii sabotează spiritualitatea din prostie, din lipsă de har și
din lipsă de dragoste față de „turmă”. Cum poți
înțelege acest fapt aparent banal: în loc să incurajeze meșterii
locali să zugrăvească troițe cu mâna lor, cu talent și
suflet, să dezvolte o școală, să hrănească niște
oameni cu această îndeletnicire, tu, așa-zisul păstor al turmei,
dai jos tot ceea ce au creat acești meșteri
și pui în loc Cristoși de plastic, cu flori de
plastic, cu becuri de plastic, totul din plastic. Nu m-aș
mira să aflu că „plasticurile” sunt făcute în China, pentru ameliorarea
costurilor.
Chiar
dacă faci fotografiii de duminică, cum spui tu, nu ești
un amator în fotografie. Eu cred că ai
în sânge o soluție
de revelator fotografic. Ce este fotografia pentru tine?
Nu sunt nici măcar
fotograf de duminică, și constat asta fără
ostentație. Fotografia a fost importantă, chiar foarte
importantă pentru mine în anii ’80. Este greu de explicat acum, dar în anii
aceia de dictatură, simțeam imperios nevoia să mă
exprim cumva și fotografia a fost un limbaj care îmi venea ca o mănușă.
Am lucrat cu pasiune la cele căteva proiecte ale mele dar nu cu conștiința
unui fotograf, ci mai degrabă cu cea a unui protestatar. Cu regret trebuie să
recunosc că nu am avut nici educație și
nici cultura suficientă ca să devin un fotograf serios, dar am fost și
am rămas un mare iubitor de fotografie......(continuare la http://www.sensunic.net/)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu